Mircea Lucescu este protagonistul unui articol apărut pe site-ul celor de la BBC, în care este prezentată noua sa carieră la Dinamo Kiev, gruparea ucraineană unde românul are parte de o primire ostilă din partea ultrașilor.
Toată povestea a început în acest sezon, după ce Igor Surkis a decis să parieze pe Lucescu, omul simbol al rivalei de moarte Șahtior Donețk. Fanii ambelor echipe de legendă ale Ucrainei nu și-au putut crede ochilor când a fost anunțată numirea lui Mircea Lucescu la Dinamo Kiev și nu se știe care tabără a fost mai furioasă la aflarea veștii.
Comunicatul fanilor din Kiev a fost unul categoric în momentul în care patronul formației din capitala Ucrainei a făcut public acordul cu Mircea Lucescu: „Am vrut să credem că este doar o farsă prostească, dar se pare până la urmă că cei din conducerea clubului și-au pierdut orice urmă de bun simț, onoare și respect de sine. Au scuipat pe chipurile fanilor lui Dinamo și trebuie să înțeleagă pe deplin consecințele”.
De atunci, lucrurile s-au mai liniștit, dar protestele nu s-au terminat, deși rezultatele au fost de partea tehnicianului, inclusiv un succes împotriva celor de la Șahtior în Supercupa Ucrainei.
De ce este privit Lucescu cu atâta ură? Pentru că exact așa a ales el să se poziționeze, în mult mai multe feluri, de-a lungul unei cariere de 12 ani la Șahtior, care a ajuns la final în 2016. Misiunea lui a fost să îi umilească pe rivalii de la Dinamo Kiev și a reușit asta cu stil.
Istoria celor două echipe datează de pe vremea Uniunii Sovietice, când Dinamo era echipa fanion a Ucrainei. Majoritatea statelor care compuneau Uniunea Sovietică aveau un club reprezentativ care era ca o „echipă națională”.
Ucraina avea mai multe cluburi la nivelurile superioare ale campionatului sovietic, dar Dinamo Kiev putea lua orice jucător ar fi dorit de la adversarii din Ucraina, cu complicitatea autorităților, care erau factorii decisivi. Asta s-a văzut cel mai bine în era Lobanovski.
În 1986, Dinamo Kiev a cucerit Cupa Cupelor și imediat după Lobanovski a inclus nu mai puțin de 12 jucători ai lui Dinamo Kiev în lotul URSS pentru Cupa Mondială (el antrena în paralel și echipa națională a Uniunii Sovietice).
Doar doi ucrainieni care au evoluat pentru URSS la acel turneu nu erau de la Dinamo, Oleg Protasov și Gennadi Litovcenco, ambii de la Dnipro Dnipropetrovsk. Cu toate astea, cei doi au făcut subiectul unui transfer controversat în 1988, tocmai la Dinamo Kiev, care a demonstrat încă o dată că Lobanovski poate avea orice jucător dorește din Ucraina.
După căderea imperiului sovietic, Dinamo a mai dominat o perioadă fotbalul ucrainian, câștigând 11 titluri între 1993 și 2004. Un om voia să pună capăt hegemoniei celor din Kiev. Rinat Ahmetov, cel mai bogat om de afaceri din Ucraina, a devenit patronul lui Șahtior în 1996 și a început să investească masiv pentru a construi o echipă puternică la Donețk.
Echipa minerilor nu a fost o amenințare reală pentru Dinamo Kiev în epoca comunistă, dar a devenit cea mai mare imediat după trecerea în secolul 21. A durat o perioadă de timp, dar a devenit realitate odată cu numirea lui Mircea Lucescu din 2004.
Românul a cucerit titlul la prima încercare. În primii săi 10 ani la Donețk, Lucescu a câștigat campionatul de 8 ori, a cucerit Cupa UEFA în 2009 și Cupa Ucrainei în 5 rânduri. Șahtior a devenit brusc prezentul și viitorul fotbalului din Ucraina, iar pentru suporterii lui Dinamo a fost un moment foarte greu de digerat.
Și mai greu de digerat a fost trecerea lui Lucescu, de la Șahtior la Zenit Sankt Petersburg, echipa rusă controlată de gigantul petrolier de stat Gazprom. Șahtior era o echipă ce reprezenta estul Ucrainei, iar limba rusă este prezentă în prim-plan pe site-ul clubului, înaintea celei ucrainiene. Lucescu nu a ezitat și a făcut o declarație considerată de mulți una partizană: „Aclimatizarea nu a fost dificilă. Pentru mine Rusia și Ucraina sunt una și aceeași țară. Au fost separate printr-un accident, dar pentru oamenii din generația mea, au fost părți din Uniunea Sovietică”.
Poate pentru fanii lui Șahtior aceste cuvinte au avut rezonanțe, dar pentru cei ai lui Dinamo Kiev ele au fost complet inacceptabile. Patronul Igor Surkis a decis, după 4 ani de secetă și umilințe, să schimbe complet direcția în care se mișca clubul.
„Surkis nu cunoaște foarte bine fotbalul din Europa. El a înțeles că antrenorii din cadrul clubului nu pot să îi aducă succesul. Cei din Rusia au ieșit din discuție, din cauza contextului geopolitic actual. Lucescu a fost persoana familiară, care avea un palmares impresionant și ăsta a fost motivul principal din spatele numirii lui”, a declarat jurnalistul Ilia Novikov.
Fanii lui Dinamo Kiev au protestat vehement: „Să alegi un antrenor de 74 de ani care jignea clubul Dinamo Kiev cu orice ocazie este inacceptabil”.
Protestele fanilor au fost atît de puternice, încât l-au convins pe Lucescu să anuleze afacerea, la doar 4 zile după ce acceptase, chiar înainte să sosească la KIev. Surkis a refuzat demisia tehnicianului român și i-a scris acestuia o scrisoare prin care să îl convingă de atașamentul său.
Mircea Lucescu a revenit asupra deciziei și a preluat banca lui Dinamo Kiev. Deși încearcă din răsputeri să se distanțeze de trecutul său de la Șahtior, prezența lui Lucescu pe banca foștilor săi inamici de moarte continuă să fie surpinzătoare și controversată, mai ales într-o țară profund divizată cum este Ucraina.
Și rămâne enunțul din startul articolului de pe site-ul BBC: „Imaginați-vă că Sir Alex Ferguson ar prelua-o pe Liverpool! Pare imposibil, nu?”. Nimic nu este imposibil pentru Mircea Lucescu!
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER